
IIUS HRISTOS-ÎNVIEREA NOSTRĂ
Când noi credeam că totul e pierdut,
Iisus nu S-a făcut văzut.
Şi ne-a-nvăţat cum să iubim curat,
Ne-a fost Învăţător Prealuminat.
Păcat că cei mai mulţi nu L-au crezut,
Ei L-au bătut, L-au osândit şi au avut
Placere mare ca să-l răstignească.
L-au chinuit fără vreun strop de milă omenească.
Dar Fiul Domnului a treia zi a înviat,
Celor ce îl iubeau s-a arătat;
Şi S-a-nălţat la ceruri şi veghează,
Asupra celor care astăzi, calea credinţei îi urmează.
CREDINŢA
O strălucire de lumină
În suflete ni se aprinde
Când noi zdrobim zăvorul împietririi
Şi ne curăţim ochii de cenuşa iubirii de sine.
Când inima şi gândul se înalţă la lumina cea din veci strălucitoare,
Când o chemăm să lumineze întunericul din noi,
Când lacrimile amintirilor amare pun începutul vieţii cu Iisus,
În noi se naşte nădejdea vieţii eterne
De dincolo de stele şi morminte.
Credinţa este leacul întristării
Credinţa este puntea dintre lut şi lumină
Ea înnobilează şi sfinţeşte gândurile şi simţirile noastre
Prin ea vom trece apa morţii lată spre ţărmul diafan al nemuririi.
Păncescu Antonia
TAINĂ
Te îndrepţi cu pasi sfioşi
Ochii sunt mai luminoşi
Omule Sfânta Taină vei lua
Sufletul îţi vei spăla.
Trupul şi Sângele Domnului,
Spre mântuirea omului
Sufletul călăuzesc
Şi pe-acesta mântuiesc.
După ce ai primit har
Nu uita să dai în dar
Mulţumind lui Dumnezeu
Că te călăuzeşte mereu.
Măsura harului primit
Este de neînchipuit
Depinde de pregatirea noastră
Trupească şi sufletească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu