IUBIREA CREŞTINĂ

”Cel ce mă iubeşte va păzi cuvântul Meu şi-l voi iubi şi Eu şi mă voi arata lui. Şi-l va iubi şi Tatăl Meu şi vom veni la el şi ne vom face lacaş.” (Ioan 14, 23)

“Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii.” (Ioan 13, 34)

Sunt cuvinte pe care le citim în Sfânta Scriptură, cuvinte care ne atrag atenţia că iubirea este ceva important în viaţa oamenilor, în viaţa credincioşilor. Mântuitorul a avut în vedere iubirea ca o poruncă, ca o obligaţie de a iubi. Pe cine? Întâi pe Dumnezeu, mai presus de orice, din toată inima ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine insuţi.

Hristos a mers până acolo încât a spus că suntem datori cu iubire şi faţă de vrăjmaşii noştri. Acum însă, cei mai mulţi oameni au alte scopuri. Nu întemeiază pe Hristos iubirea lor. Cineva iubeşte pe altcineva, pentru că şi acela îi arată iubire; altul îl iubeşte pe acela care l-a cinstit; iar altul îl iubeşte pentru că i-a fost de folos la vreo treabă de-a lui. E greu să gaseşti pe cineva care-l iubeşte pe aproapele doar din dragoste pentru Hristos, căci ceea ce-i leaga pe oameni de obicei sunt interesele materiale. Însă o iubire cu atâtea lipsuri este badjocoritoare şi trecătoare. La cea mai mică problemă iubirea aceasta, care nu are temelie duhovnicească, se destramă.

Dimpotrivă, iubirea care-L are ca pricină şi temelie pe Hristos, este statornică şi nepieritoare. Nimic n-o poate destrăma, nici calomnii, nici primejdii. Cel ce are dragoste creştină, oricâte neplăceri ar suferi de la un om, nu incetează să-l iubească; căci nu este influenţat de patimile sale, ci este influenţat de Iubire, de Hristos. Tocmai de aceea iubirea creştină, nicicând nu va pieri.

Şi, adevărat, ce pricină ai putea aduce, pentru care să încetezi să-l mai iubeşti pe aproapele tău? Faptul că pe când tu îl cinsteai, acela te înjura? Sau faptul că, pe când tu savârşeai fapte bune în folosul lui, acela voia să te vatăme? Dar dacă-l iubeşti întru Hristos, aceste cauze te vor face nu să-l urăşti, ci să-l iubeşti şi mai mult. Căci toate cele care distrug iubirea obişnuită, nascută din interes, întăresc iubirea crestină. Cum? În primul rând, întrucât cel care se poartă în chip vrăjmaş cu tine, îţi aduce răsplată de la Dumnezeu; şi în al doilea rând fiindcă acela fiind bolnav duhovniceşte, are nevoie de compătimirea, de rugăciunile şi de sprijinul tău.

Prin urmare, cel care are iubire adevărată continuă să-l iubească pe aproapele, chiar dacă acesta îl urăşte sau îl înjură sau îl ameninţă, cu mulţumirea că iubeşte pentru Hristos şi deci îl şi urmează pe Hristos, Care asemenea iubire a arătat vrajmaşilor Săi. Nu numai că S-a jertfit pentru cei care L-au urât şi L-au răstignit, dar L-a şi rugat pe Tatăl Lui să-I ierte: “Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23,34).

CHIŢESCU ANDREEA GEORGIANA